În clinica unde lucrez de peste zece ani, la bucătărie, e un mic panou din plută, de felul celor pe care se înfig anunțuri, cu pioneze.

Când am venit eu, deși era în altă clădire, panoul era deja, și mustea de diverse anunțuri (printre altele, o listă cu zilele de naștere ale oamenilor care lucrau pe atunci acolo). Acum e de ceva vreme, de multă vreme, goală.

Dacă tot n-o folosește nimeni, am început, de două săptămâni, să înfig poeme care îmi plac, pe care le scriu pe bucăți de hârtie cu pixul. O să încerc să pun una pe săptămână. (Cam ca poemoblogul din vremea Dulcii Mahalale, dacă mai știe cineva din străvechii cititori de el.) Am pus deja I Worried de Mary Oliver și Jenny Kiss’d Me de Leigh Hunt. Plănuiesc să agăț poeme ușoare și surprinzătoare, poate cineva le vede și zâmbește.