In spatele policlinicii e un cimitir

Înghesuit, cu cruci și pale de elice sprijinindu-se unele în altele

Pe măsură ce pământul găunos prin care

Curând va trece metroul se lasă

Săptămâna trecută era încă soare

Gardul e dat cu var și strălucește

Erau oameni pe alei ocupați să cârpească fără odihnă

Pagubele inerente pierderilor pe care orice viață

Locuită le încasează

Moartea nu e mare lucru în astfel de zile când zâmbești și transpiri

Te întrebi ce mare filosofie și de ce să te temi

Dar săptămâna asta e înnorat și în fiecare minut cade câte un strop tumefiat

Toamna cimitirul e gol ca locurile de joacă

Eu am ieșit să îmi iau covrigi de la patiseria cea mai veche

Dar ăsta nu e timp de covrigi e timp

De dormit și visat cu furie

Cât încă somnul mai are vise in el