Știți ce era aceea o „personalitate renascentistă”. Un dinozaur care avea cunoștințe vaste din domenii foarte variate, de fapt, însăși noțiunea de domeniu nu prea avea sens în acest caz. Nu existau limite stricte între medicină, astronomie și sculptură. Personalități renascentiste au continuat să existe mult timp după Renaștere, până relativ recent. Eminescu era una, ni se spune.
Astăzi, însă, specia e definitiv dispărută. Și asta, paradoxal, din cauza progresului cunoașterii. Indiferent ce subiect am aborda, în jurul lui se află deja prea multă informație. Omenirea s-a adaptat profesionalizându-se și superspecializându-se. Și în medicină a fost exact la fel. Profesia de medic nu mai există, s-a atomizat în zeci sau chiar sute de ultraspecialtăți. Ce legătură mai e acum între adictolog, coronoarografist, chirurgul piciorului și hepatolog? Amintirea distantă a bufetului de la subsolul facultății de Medicină, sau al celui de pe acoperișul Spitalului Universitar. Iar medicul generalist e foarte departe de a fi medic renascentist.
Poți să știi multe, sau foarte multe, într-un singur domeniu, și domeniile sunt din ce în ce mai înguste. În tot restul aspectelor vieții, trebuie să contezi pe alții. Desigur, azi informația circulă liber și distanța fizică dintre noi și cunoaștere e de câțiva milimetri, adică cea dintre piele și ecranul capacitiv al smartphone-ului. Dar asta te ajută la fel de mult cu cât ar fi util să fi foarte aproape de intrarea într-un imens labirint. Însăși sarcina de a afla pe cine poți conta necesită o expertiză a parte, e nevoie de cel puțin un specialist doar ca să-ți spună încotro să o iei. Continue reading “AntiRenașterea”
Comentarii recente