Mi-e destul de teamă în ultima vreme
Că toamna îmi arde lăuntrul mocnit
Deși ar mai fi careva să mă cheme
Că-s deja cenușă pe ziduri mânjit

Pomii sunt gheare cu zdrențe de lună
Dangăne clopotul cât e de gol
Trag prin cenușă cu bățul o rună
Și vrabia moartă se-ntoarce la stol