Month: April 2015

Ierarhia simplă a spitalelor

by Vlad Stroescu
Medicina e o ocupaţie străveche. Secolele, mileniile trec, imperiile se nasc, cresc, descresc şi dispar în neant, apar doctrine şi regimuri politice din cele mai năstruşnice, dar medicina continuă în linii epistemice nu foarte diferite din vremea sofiştilor greci şi poate şi mai de demult, din acea supă fertilă de dragoste de cunoaştere din care a răsărit întreaga ştiinţă a Occidentului. Medicii erau acolo de la început, privind atent corpul oamenilor aşa cum alţii priveau atent stelele. Mereu printre oameni, dar şi depărtaţi de ei, aşa cum astronomul e mereu printre constelaţii, dar nu e el însuşi un astru.
Desigur, medicii sunt oameni, au sentimente, vise, reacţii şi defecte ca oamenii, dar în acelaşi timp e  ceva diferit la noi, nu calitativ, nu intrinsec, ci simbolic. N-are niciun rost să negăm cu încăpăţânare: suntem pe undeva nişte alieni.
E doar un rol, veţi spune. Cineva trebuie să-l joace, cineva să se ocupe de suferinţa din jur. Dar la finalul zilei putem să ieşim din halat şi să redevenim părinţi, biciclişti, violonişti, amatori de grătare, călătorii, muzică fină, telenovele etc. Nu întâmplător R. L. Stevenson a ales medicina drept meserie pentru Henry Jeckyll: ne dedublăm ca nimeni altul.

Continue reading “Ierarhia simplă a spitalelor” →

De ce îi disprețuim pe vârstnici?

by Vlad Stroescu

old_coffeedrinker_artPacienții vârstnici. Nu le zicem bătrâni, pentru că e considerat neacademic și mai ales nițel jignitor. Și în engleza medicală e la fel, nu zici „an old patient” ci „an elderly patient”. Asta în sine e un semnal de alarmă. Psihiatria are aceeași problemă : terminologia ei trebuie periodic reîmprospătată, pentru că tinde să alunece dinspre științific înspre insulta comună. (Cândva, „imbecil”, “idiot” și „debil” erau gradele de întârziere mentală descrise de Binet, iar „cretinismul” era o patologie endocrină). Când cuvinte normale, simple, devin cuvinte rele, nu e de fapt nimic în neregulă cu cuvintele, ci cu felul în care ne raportăm la oamenii descriși de ele. Cuvintele s-au degradat pentru că s-au încărcat de discriminare. Cuvântul „discriminare” e el însuși un eufemism mixt pentru ură, nepăsare, alienare, nedreptate. Fără ghilimele.
Da, vârstnicii sunt discriminați de restul lumii. Și de sistemul medical care, oricât am vrea noi să fie aparte, nu e decât reflecția adesea caricaturală, distilată, a societății generale. Motiv în plus de detestare a sistemului medical – nimeni nu iubește oglinzile sincere.
Deja uitarea se așterne peste tragedia diversă a vârstnicei doamnei C., care s-a stins pe un câmp, de frig și de nepăsarea întregii lumi. Probabil că se vor găsi și niște țapi ispășitori, cu sâmburele lor de vină, și, dacă ne va mai interesa în acel moment, vom dormi mai liniștiți: se va fi făcut dreptate. Iar a doua zi ne vom reîntoarce la viețile noastre, la practicile noastre medicale, în care absolut nimic nu se va fi schimbat. Continue reading “De ce îi disprețuim pe vârstnici?” →