Mulți oameni echivalează “tulburarea psihică” (de parcă ar fi doar una) cu un defect inerent al rațiunii. El nu ar avea nimic de-a face cu lumea și evenimentele din jurul tău, însă ar modifica percepția pe care o avem față de acestea, generând un fals. O halucinație în sensul larg al termenului. Pe scurt “e doar în capul tău”.

O mare obiecție a mersului la psihiatru, atunci când ar fi poate indicat să o faci, e formulată așadar astfel: “Dar eu nu sunt nebun, nu e doar în mintea mea, ce pățesc e din cauza celor din jur, a șefului/neveste/sistemului, etc. Ei sunt problema, nu eu.” La limită, accepți să mergi la doctor pentru că felul în care mediul te maltratează te-a îmbolnăvit, deci cauza, microbul originar, e tot în afara ta.

E vorba despre vechea distincție pe care și mulți profesioniști o fac, în lipsă de altă paradigmă mai bună, între suferințele “endogene”, “adevăratele boli”, cele mai misterioase, născute în abisurile ființei noastre și care nu au nimic de-a face cu exteriorul, și cele “exogene”, care sunt rezultatul agresiunii pe care mediul ostil o exercită asupra noastră. Continue reading ““N-am nicio boală, am necazuri reale” sau despre sofismul endogenie-psihogenie” →

Știți ce era aceea o „personalitate renascentistă”. Un dinozaur care avea cunoștințe vaste din domenii foarte variate, de fapt, însăși noțiunea de domeniu nu prea avea sens în acest caz. Nu existau limite stricte între medicină, astronomie și sculptură. Personalități renascentiste au continuat să existe mult timp după Renaștere, până relativ recent. Eminescu era una, ni se spune.

Astăzi, însă, specia e definitiv dispărută. Și asta, paradoxal, din cauza progresului cunoașterii. Indiferent ce subiect am aborda, în jurul lui se află deja prea multă informație. Omenirea s-a adaptat profesionalizându-se și superspecializându-se. Și în medicină a fost exact la fel. Profesia de medic nu mai există, s-a atomizat în zeci sau chiar sute de ultraspecialtăți. Ce legătură mai e acum între adictolog, coronoarografist, chirurgul piciorului și hepatolog? Amintirea distantă a bufetului de la subsolul facultății de Medicină, sau al celui de pe acoperișul Spitalului Universitar. Iar medicul generalist e foarte departe de a fi medic renascentist.

Poți să știi multe, sau foarte multe, într-un singur domeniu, și domeniile sunt din ce în ce mai înguste. În tot restul aspectelor vieții, trebuie să contezi pe alții. Desigur, azi informația circulă liber și distanța fizică dintre noi și cunoaștere e de câțiva milimetri, adică cea dintre piele și ecranul capacitiv al smartphone-ului. Dar asta te ajută la fel de mult cu cât ar fi util să fi foarte aproape de intrarea într-un imens labirint. Însăși sarcina de a afla pe cine poți conta necesită o expertiză a parte, e nevoie de cel puțin un specialist doar ca să-ți spună încotro să o iei. Continue reading “AntiRenașterea” →