Sindromul psihotic este sinonim cu pierderea capacității de a “testa” realitatea convențională, adică de a o percepe și de a se adapta la cerințele ei. Desigur, cu toții suntem mai mult sau mai puțin adaptați la realitate, și cu toții o percepem în felurile nostre unice, dar persoana psihotică are niște modificări frapant anormale ale acestor procese, care se traduc, în termeni medicali, prin idei delirante și halucinații. Continue reading “Experiența subiectivă în psihoză” →

Despre patologia consumului de tutun s-ar putea scrie mai multe volume. Pentru psihiatru, tutunul prezintă un interes aparte: consumul este mult mai mare la persoanele care au fost diagnosticate cu tulburări psihice – dublu față de populația generală, și mult mai mare la persoanele cu psihoze cronice, cum e schizofrenia. La persoanele cu schizofrenie, fumatul poate să capete proproții catastrofice, iar lăsatul de fumat este remarcabil de dificil, chinuitor pentru fumătorul psihotic, și uneori practic imposibil. Nu se știe prea bine de ce, deși teorii sunt destule. Asta în condițiile în care nu există strategii studiate pentru lăsatul de tutun, dedicate acestor oameni, al căror acces la serviciile medicale generale e de asemenea îngreunat, și care astfel își văd viața considerabil scurtată. Nu există psihiatru care să nu se fi lovit frontal de problema dependenței de tutun în rândul pacienților săi. Provocarea este atât de mare încât ne-am aștepta să vedem mai des alianțe și colaborări între psihiatri și pneumologi (medicii bolilor respiratorii) împotriva inamicului comun. Continue reading “Psihosociologia consumului de tutun in Romania” →